Dinspre dor se varsă doruri
Iar le simt între uitări
Tainic,devenind simboluri
Mă acuză remuşcări
Ochii ispitind îşi sapă
Curcubeu concav în nori
Răscolindu-se-n oglindă
Vânturilor fără ploi
Mâna mângaie o frunză
Acceptând un sens ciudat,
Dincolo de vis e drumul
Cel mai lung,deşi scurtat
Si de-o fi să-mi cânte cucul
Cate-o vina miercurea
Umbrele or să planteze
Câte-un plop de ziua mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu