Pentr-un moment mi-ai dat speranta
In mine insami, in iubire,
In febra dulce si fierbinte
Schitat atunci de fericire.
Tu mi-ai lasat sa merg cu visul
Unde n-ajunge idealul
Acolo unde se-mpleteste
Misterul vietii cu realul.
M-ai invatat sa cred in tine
In telul tau ce-atunci parea
Ca se indreapta catre mine
Spre lumea mea, spre taina mea.
Desi tot ceea ce mi-ai dar
Mi le-ai luat rapid-napoi
Iti multumesc caci am trait
Un vis ce se tesea in doi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu